Măselele de minte: când trebuie extrase și când pot fi păstrate.

Măselele de minte sunt molarii de minte (molarii trei) — ultimii patru dinți din spatele cavității bucale, care erup mult mai târziu decât ceilalți, când maxilarul este adesea deja complet format. Unii oameni nu dezvoltă niciodată toți cei patru molari; alții nu dezvoltă niciunul.

Multe persoane își păstrează măselele de minte toată viața fără nicio problemă. Extracția este justificată doar atunci când un dinte provoacă neplăceri sau este evident că o va face. Întrebarea corectă nu este dacă ar trebui extrase din oficiu, ci dacă acest dinte, în această situație, reprezintă cu adevărat o problemă.

Există motive clare și obiective pentru a extrage o măsea de minte:

• Incluzia — dintele este blocat sub gingie sau os și nu poate erupe corect;
• Durere sau infecție recurentă în jurul unui dinte parțial erupt (pericoronarită);
• Afectarea molarului vecin — exercită presiune asupra acestuia sau provoacă apariția cariilor în punctul de contact;
• Chisturi sau carii profunde care nu pot fi tratate.

Și un motiv pentru a nu o face: o măsea de minte complet eruptă, sănătoasă, accesibilă pentru igienizare și nedureroasă rareori necesită extracție. Îndepărtarea dinților sănătoși „pentru orice eventualitate” este rareori justificată — un principiu pe care îl tratăm cu maximă seriozitate.

O măsea de minte eruptă normal se extrage la fel ca orice alt dinte, sub anestezie locală. Un dinte inclus necesită o intervenție chirurgicală minoră: o mică incizie în gingie, uneori îndepărtarea unei porțiuni de os sau secționarea dintelui, urmată de unul sau două fire de sutură pentru a închide plaga.

Procedura se realizează sub anestezie locală, cu posibilitatea sedării dacă preferați acest lucru, și durează de obicei între douăzeci și patruzeci de minute. O tomografie 3D (CBCT) prealabilă arată exact poziția dintelui — un detaliu esențial, în special pentru măselele de minte inferioare.

Recuperarea urmează același tipar ca la orice extracție: inflamația și disconfortul ating un nivel maxim în a doua sau a treia zi, apoi se ameliorează constant pe parcursul primei săptămâni. Extracția chirurgicală a unui dinte inclus tinde să provoace o inflamație mai pronunțată și poate necesita un timp de vindecare ușor mai lung. Firele de sutură, dacă sunt folosite, se dizolvă sau sunt îndepărtate după aproximativ șapte până la zece zile.

Îngrijirea postoperatorie este, de asemenea, similară — clătiri ușoare cu apă sărată după prima zi, alimente moi, fără fumat sau folosirea paiului în primele zile. Ghidul nostru complementar despre recuperarea după extracția dentară detaliază evoluția zi de zi și semnele de alarmă ale alveolitei uscate.

Majoritatea extracțiilor sunt lipsite de complicații, dar este corect să cunoașteți riscurile:

• Alveolita uscată — mai frecventă la măselele de minte inferioare și, în mare măsură, prevenibilă (fără fumat, folosirea paiului sau clătiri viguroase la început);
• Inflamație și rigiditate a maxilarului timp de câteva zile, în special după o extracție chirurgicală;
• Proximitatea nervului — măselele de minte inferioare pot fi situate aproape de un nerv care asigură sensibilitatea buzei și a limbii. Într-un număr mic de cazuri, acest lucru provoacă o amorțeală temporară după intervenție, iar foarte rar aceasta devine permanentă. O tomografie 3D cartografiază această zonă în prealabil, astfel încât riscul să poată fi evaluat și discutat deschis.

Contactați prompt un medic stomatolog dacă, după extracție, observați:

• sângerare care nu se diminuează după aplicarea unei presiuni ferme cu o compresă;
• durere care se agravează după a doua sau a treia zi, în loc să se amelioreze (posibilă alveolită uscată);
• febră, inflamație care se extinde sau puroi (semne de infecție);
• amorțeală a buzei sau a limbii care nu dispare.

Dificultatea la respirație sau la înghițire reprezintă o urgență medicală și necesită îngrijire imediată.