Grefa osoasă dentară, explicată pas cu pas.

O grefă osoasă dentară adaugă volum și densitate într-o zonă a maxilarului care a suferit pierderi de os. Grefa nu se transformă direct în osul dumneavoastră — ea acționează ca o structură de sprijin care menține spațiul și ghidează organismul să formeze os nou în lunile următoare.

Cele mai frecvente motive pentru care este necesară sunt:

• Conservarea alveolei imediat după extracția unui dinte, pentru ca relieful osos să nu se prăbușească.
• Reconstrucția lățimii sau înălțimii osului înainte ca un implant dentar să poată fi inserat în siguranță.
• Restaurarea osului pierdut din cauza bolii parodontale avansate sau a unui spațiu edentat vechi.
• Ridicarea planșeului sinusal (un „sinus lift”) pentru a face loc implanturilor în zona posterioară a maxilarului superior.

O grefă simplă este, de obicei, o intervenție scurtă și minoră, realizată sub anestezie locală. Diagrama numerotată de mai sus urmărește aceleași trei etape descrise aici:

1. Pregătirea zonei. După anestezierea locului, gingia este deschisă cu grijă, iar suprafața osoasă este curățată pentru ca grefa să se poată atașa de osul sănătos.
2. Aplicarea materialului de adiție. Materialul ales este tasat în defectul osos pentru a reconstrui volumul lipsă.
3. Protejarea grefei. O membrană barieră subțire este așezată peste grefă pentru a împiedica țesutul gingival să crească în acel spațiu, iar gingia este închisă cu câteva fire de sutură.

Tipurile de materiale pentru grefă îndeplinesc toate același rol — mențin spațiul și stimulează formarea de os nou — iar alegerea potrivită depinde de zona intervenției:

• Autogrefă — propriul dumneavoastră os, recoltat din altă parte a cavității bucale.
• Alogrefă — os uman procesat, provenit de la o bancă de țesuturi reglementată.
• Xenogrefă — mineral sterilizat de origine animală, foarte des utilizat pentru comportamentul său predictibil.
• Aloplast — material complet sintetic, creat în laborator.

Beneficiul este clar: o grefă poate transforma o zonă care nu ar putea susține un implant într-una capabilă să o facă și oprește pierderea osoasă care, altfel, ar continua după extracția unui dinte.

Ca orice intervenție chirurgicală minoră, implică anumite riscuri. Majoritatea pacienților prezintă doar o ușoară inflamație și sensibilitate. Mai rar, o grefă se poate infecta sau nu se integrează — un risc mai mare la persoanele care fumează sau au un diabet necontrolat. Semnele care trebuie raportate medicului sunt detaliate mai jos.

Prima săptămână reprezintă partea vizibilă: o ușoară inflamație și sensibilitate, gestionate cu analgezice simple, alimente moi și o compresă rece aplicată pe obraz. Este posibil să observați mici granule aspre în primele zile — un lucru, de obicei, normal.

Perioada mai lungă este partea pe care mulți o subestimează. Grefa în sine are nevoie de aproximativ trei până la nouă luni pentru a se transforma într-un os suficient de puternic pentru a susține un implant, în funcție de dimensiunea sa. Această așteptare nu este opțională — este exact ceea ce conferă stabilitate viitorului implant.

Pentru a oferi grefei cele mai bune șanse de reușită: evitați fumatul, nu deranjați zona cu limba sau prin clătiri viguroase și urmați instrucțiunile de îngrijire primite.

Contactați prompt clinica dacă, după primele câteva zile, observați:

• Inflamație sau durere care se agravează în loc să se amelioreze.
• Puroi, un gust neplăcut sau secreții la locul intervenției.
• O febră de 38 °C sau mai mare.
• Pierderea unei cantități mari de material de grefă sau expunerea membranei.

Acestea pot fi semne timpurii ale unei infecții și sunt mult mai ușor de tratat atunci când sunt depistate la timp.