Cariile dentare: cum apar și cum sunt tratate.

O carie reprezintă o deteriorare permanentă a suprafeței dure a dintelui, care se transformă într-o mică cavitate. Totul începe atunci când smalțul este înmuiat în mod repetat de acizi și pierde minerale mai repede decât le poate înlocui saliva. În stadiul cel mai incipient — o pată albă, cretoasă — procesul poate fi uneori reversibil cu ajutorul fluorului. Totuși, odată ce se formează o cavitate propriu-zisă, dintele nu se mai poate reface singur, iar leziunea se va extinde lent spre interior dacă nu este curățată și obturată.

Bacteriile care trăiesc în mod natural în cavitatea bucală a fiecăruia dintre noi se hrănesc cu zaharuri și carbohidrați rafinați, producând acizi ca produs secundar. Acești acizi atacă smalțul. Nu contează atât de mult cantitatea de zahăr, cât frecvența cu care dinții sunt expuși — gustările dese și consumul constant de băuturi dulci sau carbogazoase mențin un mediu acid pe tot parcursul zilei, nepermițând smalțului să se recupereze. Cariile apar cel mai rapid acolo unde placa bacteriană rămâne neperturbată: între dinți, în șanțurile măselelor și de-a lungul liniei gingivale. Gura uscată, rădăcinile expuse și obturațiile vechi, uzate, cresc semnificativ acest risc.

În stadiile incipiente, cariile sunt de obicei tăcute — tocmai de aceea controalele regulate și radiografiile sunt esențiale, deoarece le pot depista înainte să simțiți vreun disconfort. Pe măsură ce leziunea avansează, ați putea observa o sensibilitate la dulce, cald sau rece, o durere surdă după masă, o pată vizibilă albă, maro sau neagră, o cavitate pe care o simțiți cu limba sau alimente care se blochează mereu în același loc. Când apare o durere constantă sau pulsatilă, caria este de obicei aproape de nerv — motiv pentru care este important să acționați la primele semne.

Tratamentul depinde de stadiul de evoluție al cariei. O leziune incipientă, sub formă de pată albă, poate fi remineralizată cu fluor și o igienă mai riguroasă. O carie propriu-zisă este curățată și restaurată cu o obturație. Leziunile mai mari, care au slăbit structura dintelui, pot necesita un inlay, onlay sau o coroană pentru a-l reconstrui. Dacă afecțiunea a ajuns la nerv și l-a infectat, un tratament de canal poate salva dintele, iar extracția este soluția doar atunci când dintele este mult prea compromis. Cu cât este descoperită mai devreme, cu atât intervenția este mai simplă și mai puțin costisitoare.

Cariile pot fi, în mare măsură, prevenite: periați dinții de două ori pe zi cu o pastă cu fluor, curățați spațiile interdentare zilnic și — cel mai important — limitați consumul de alimente și băuturi dulci sau acide la mesele principale, evitând gustările constante pe parcursul zilei. Nu clătiți cu apă imediat după periaj, pentru a permite fluorului să acționeze mai mult timp. Controalele regulate depistează cariile incipiente, nedureroase, care sunt cel mai ușor de tratat. Nimic din toate acestea nu este complicat, însă consecvența este cea care vă ține departe de scaunul stomatologic.