Obturațiile dentare: materialele, procedura și cât durează.

O obturație repară un dinte afectat de carie (sau de o fisură ori uzură) prin îndepărtarea porțiunii deteriorate și înlocuirea ei cu un material care reface forma și funcția dintelui. Zona este astfel sigilată, iar bacteriile nu mai pot pătrunde înapoi. Rolul esențial al obturațiilor este să mențină tratamentul minim: o carie depistată și tratată devreme rămâne o simplă obturație, în timp ce una lăsată să avanseze poate ajunge la nerv și necesită, în schimb, un tratament de canal și o coroană.

O obturație devine necesară atunci când caria a format o cavitate reală în dinte — nu în stadiul incipient de „pată albă", care uneori poate fi remineralizat cu fluor, ci atunci când există efectiv o gaură. Obturațiile repară, de asemenea, mici ciobiri, zone uzate și înlocuiesc obturațiile vechi care s-au fisurat sau au început să cedeze la margini. Medicul stomatolog confirmă diagnosticul prin examinare și radiografii. Un dinte care este doar monitorizat nu necesită încă obturare — stomatologia onestă tratează carii, nu umbre pe radiografie.

Alegerea obișnuită astăzi este compozitul (rășină de culoarea dintelui) — fixat adeziv pe dinte, cu aspect natural și conservator, potrivit atât pentru dinții frontali, cât și pentru cei laterali. Obturațiile din amalgam (argintii) sunt foarte durabile și ieftine, dar închise la culoare și tot mai puțin folosite din motive estetice. Glasionomerul eliberează fluor și se folosește adesea la copii sau pe suprafețe care nu participă la masticație. Pentru cavitățile mari, unde o obturație standard ar fi fragilă, un inlay sau onlay (o restaurare realizată în laborator) este mai rezistent — pasul intermediar dintre o obturație și o coroană.

Sub anestezie locală (cu excepția cariilor foarte superficiale), medicul stomatolog îndepărtează porțiunea cariată a dintelui, curăță cavitatea și aplică obturația. O obturație din compozit se construiește în straturi succesive, întărite cu o lampă specială, apoi este modelată și lustruită astfel încât mușcătura să fie corectă. Întreaga procedură durează, de regulă, o singură vizită scurtă. O ușoară sensibilitate timp de câteva zile după aceea este normală; ocluzia este verificată pentru ca obturația să nu rămână prea înaltă.

Obturațiile din compozit rezistă, de regulă, în jur de 5–10 ani, iar cele din amalgam adesea mai mult, deși totul depinde de dimensiunea obturației, de poziția ei, de mușcătura dumneavoastră și de igienă. Obturațiile nu durează la nesfârșit — în timp se uzează sau marginile lor cedează, permițând cariei să revină, motiv pentru care controalele periodice includ și verificarea obturațiilor existente. O igienă riguroasă, limitarea gustărilor dulci și o gutieră de noapte dacă scrâșniți din dinți prelungesc durata de viață a unei obturații.